Che canta misto…
Sep 20, 2008 Diverse, Guest posts
Gata, de ajuns cu articolele creepy. Un pic de ironie nu a omorat pe nimeni, nu? Read on, please!
Aproape zilnic merg cu troleul. Incerc sa stau mereu pe locurile din spate pentru a ii vedea pe toti cei care, ca si mine, circula cu acest mijloc de transport in comun al preaminunatului RATB. Imi ocup scaunul pe care stau scrise cu markerul “incurajari” la adresa unei echipe de fotbal sau a unui oarecare Fane si privesc micul spectacol ce se desfasoara in fata mea.
Pe langa fete sterse ce vin de la un serviciu de doi bani si se indreapta spre casa in care, probabil, ii asteapta o masa cancerigena si o bere trista, vad pustoaice de liceu cu cizme cu tocuri cui de jde de centimetri, blugi cu talie joasa si bluze de niste culori mai mult decat urlatoare, a caror singura sursa de cultura este revista Cool Girl sau, in cel mai bun caz, Bolero. Mai vad baietasi de 15 ani care joaca rama pe un telefon de ultima generatie, care au in mapa un Hustler si care zic ca daca bei de rupi, fumezi de stingi si vorbesti in flegma esti jmeker.
La un moment dat langa mine se aseaza un baiat de vreo 17-18 ani care purta un tricou cu Che Guevara. Cum eu sunt un admirator al raposatului revolutionar, ii zic tipului: ”Misto tricou!”. Primesc raspuns: ”Da,frate,canta super misto!”.
Bai, copii, hai sa nu ne mai masturbam cu ochii beliti la Hustler sau Playboy, hai sa dam o laba mentala cu ochii la o carte, chiar daca nu are poze cu tate sau cu craci, hai sa nu ne mai masturbam cu ochii beliti la filme d-alea date dupa 1 noaptea si sa mai aruncam o geana si pe la Discovery Civilization, ca sa aflam si noi ce fel de muzica facea regretatul Ernesto Guevara. Poate asa mai reusim sa salvam si noi macar o petala sau o frunza din tara asta in forma de buchet de flori in ofilire.
Tags: che guevara, incultura, meeshoo
Moartea tragica a unui erou modern
Sep 19, 2008 Diverse, Guest posts
Si poate pentru unii dintre voi nu a fost destul, poftim si ultimul articol oarecum mai creepy din partea lui Meeshoo.
Urmarind cu privirea profesorul ce se plimba dintr-un loc in intr-altul al amfiteatrului, ochii i se impaienjenesc. Deja vorbele ce ies din gura lui nu le mai aude. Doar il vede mergan, si mergand, si mergand de la un punct la altul si miscandu-si buzele fara a scoate un singur sunet perceptibil pentru urechea lui.
La un moment dat se produse un scurtcircuit in capul studentului. A facut scantei, a ars putin, apoi scalpul a inceput a i se umple de fum. In acel moment, doar in ochii sai, profesorul incepu sa ia diferite forme. Il vazu latinduse, lunginduse, inaltanduse pana la tavan. Apoi se transforma! Mainile domnului din fata salii incepura sa atarne pline de solzi si ii crescura gheare. Capul sa isi schimba forma si culoarea. Ii aparura in frunte doua excrescente ca doua cornite de ied. Ochii i se inrosira, nasul i se descompuse si cazu, iar gura i se deschise amenintator din ce in ce mai mult si, printre coltii metalici care ii formau acum dantura, incepura a iesi gandaci, viermi si miriapode.
Atunci studentul fu patruns de un amestec de groaza, nebunie si un ciudat curaj: “Tine doar de mine sa imi salvez colegii! Acest monstru ii va inghiti dintr-un moment in altul! TREBUIE!”
Scotand un sunet razboinic, sari peste banci si se agata de monstru, ii prinse bine capul cu mainile si incepu sa il loveasca de coltul catedrei, strigand cat il tineau plamanii :”Mori bestie,mooori!”. In urma repetatelor lovituri craniul profesorului ceda, iar catedra se umplu de sange lipicios si mici bucati de materie cenusie. Cu maini tremurande si ochii fixati la sangele ce se scurgea de pe catedra formand mici baltoace, incepu a rade nebuneste, patruns fiind de gustul victoriei.
Intorcandu-se spre sala, cu un zambet tamp pe fata, se ingrozi. Amfiteatrul era plin de monstri in miniatura, copii fidele ale monstrului pe care tocmai il ucisese. Ca la un semn toate urlara apocaliptic si se napustira asupra lui, devorandu-l.
Vis
Sep 18, 2008 Diverse, Guest posts
Credeti ca asta a fost tot? Neah, please read on!
Dupa un vis cumplit, se trezi. Se uita la ceas. Sase dimineata. Imagini ale cosmarului inca ii apareau in fata ochilor larg deschisi, rosiatici, in care se vedeau vinisoare de sange si o sclipire ciudata. Cu privirea fixata pe tavan, pipai noptiera de langa pat, unde gasi jumatatea lui, singura farama de materie care il intelegea - un cutit ascutit, de vreo 20 si ceva de centimetri, putin curbat la varf.
Se ridica, cu ochii nemiscati, cu pupilele micsorate si cu consoarta in mana. Iesi din camera si parcurse coridorul intunecat si jilav, pe ai carui pereti stateau spanzurate tablouri de prost gust. Intra in camera din stanga. Aici fu intampinat cu un suras si cu un “Buna dimineata!”. Mama se trezise deja! Fara a rosti un cuvant se intinse langa ea. Ii mangaie trupul cu privirea sa sticloasa si cu metalul rece in care se oglindea fiecare por al femeii. Urca pana ajunse la trahee. Aici,cutitul se opri si apasa pielea alba, lasand in urma o dunga rosie ce se largea, prefacandu-se intr-un crater din care erupea o lava fierbinte, vascoasa, de un rosu inchis. Un sfert de zambet ii aparu pe fata la vazul lichidului. Propriul sau sange incepu sa-i arda in vene, aprinzandu-i corpul de marmura.
Iesi din nou pe coridor si intra vizavi. Barbatul dormea cu fata in sus si cu gura intredeschisa. Un firicel de saliva i se prelingea din coltul buzelor. Lama intra rapid printre buze, printre dinti, prin limba, printre amigdale, prin creierul mic si se opri in perna. Apoi despica obrazul urmand firul de saliva ce ajungea aproape de ureche, lasand in urma-i un ranjet fortat. Acest ranjet taiat pe fata tatalui facu sa creasca zambetul de pe al lui.
Iesi din camera urmat de o mica dara de picaturi rosii pe covor. Intra in camera alaturata si dadu cu ochii de fetita. Cruda, plapanda, singura sora. Dormea avand pe chip o aura de inocenta. Cutitul ii intra intre picioare si, iute, inainta spre buric, despica stomacul, se bloca putin in stern, dar taie si fragilele coaste ale copilei, apoi se opri la baza gatului, lasand in urma o prapastie plina de sange, organe sectionate si intestine.
Strabatu din nou coridorul pana in camera din care iesise prima data.Aseza otelul umed,lipicios,pe noptiera si se intinse in pat,alunecand intr-un somn fara vise.
“The animals come out at night…”
Sep 17, 2008 Diverse, Guest posts
Ati aflat cine este Meeshoo ieri, astazi oripilati-va un pic. Sau nu!
Si el la fel. De fapt noaptea, ziua nu conta pentru el. Oricand era in umbra ei fara ca ea sa stie. Ii stia orarul, ii stia ticurile, gesturile, alunitele, lungimea unghiilor. Era perfecta! Ii iubea degetelele de la picioare, unghiile, pielea fina, pleopele, parul, buzele, dintii. Era convins ca fusesera mire si mireasa intr-o alta viata, lume, un alt timp si inca erau legati. Nu se putea indragosti de alta fata. EA trebuia sa fie!
Dar ea era cu un alt el. Fad, sters, incolor. Cand ii vazu prima data impreuna, ceva in inima si in creierul lui exploda, arse cu o flacara orbitoare, apoi dadu inapoi, dar continua sa arda mocnit, fumegand, inabusindu-i simturile. Nu trebuia sa fie asa! El era legat de ea! Legat prin ceva mai presus de vaz, auz, miros sau pipait. Trebuia sa o ia de langa celalalt, sa o pedepseasca, sa o faca sa simta si ea o mica parte din durerea pe care i-a pricinuit-o lui.
Asa ca o batista imbibata in formol, si imediat a fost adusa in camera lui cea ordonata, in care era un stativ metalic in forma de cruce, un arsenal de lame si nici un firicel de praf. Legata pe cruce, se trezi complet goala. Auzi melodia ce rasuna dintr-o combina de pe noptiera —”My wild love”— si simti o mica durere in picioare. Privi in jos si vazu ca ii lipsesc degetele de la picioare. Tipa ingrozita, apoi il zari cu un brici insangerat in mana. I le taiase cu o precizie chirurgicala si cu o rabdare maniacala, exact pe articulatii. Lui ii trebuiau toate acele farame de perfectiune ce o alcatuiau pe ea. Vazand ca nu se opreste din tipat ii deschise larg gura si ii infipse printre dinti trei lame care ii taiara gingiile si care o impiedicara sa mai deschida gura si sa isi miste buzele.
Pe acordurile melodiei ”Velvet” lua o lama nu foarte lata, mai lunga si ascutita, pe care o baga sub unghia de la degetul mic al mainii stangi,apoi o ridica brusc, facand sa se desprinda bucatica data cu lac. Astfel proceda cu toate unghiile. Apoi le aduna, le baga intr-o punguta, iar pe aceasta o aseza pe masa, langa cea cu degete. Picaturi de sange curgeau din ranile ei si se spargeau pe parchet,la fel cum note muzicale curgeau din boxe si se spargeau pe urechile lui. Desi legata, se zbatea din ce in ce mai tare. Inca putin formol si se linisti. Inarmat cu o alta lama si cu aceeasi rabdare incepu sa decupeze alunitele de pe corpul ei. O alta punguta pe masa.
Apoi, in timp ce Richard Marx canta ”Hazard”, decupa si o fasie de piele de pe abdomen, o mangaie si-o lipi de fata pentru ai simti mirosul, apoi o adauga la colectie. Aproape lesinata din cauza durerii si a formolului nu putea in nici un chip sa i se impotriveasca. In plus era si strans legata de metalul rece sub forma unei cruci ciudate, asa ca nu avu puterea sa riposteze cand el ii taie buzele trandafirii, una cate una, si le puse pe masa in punguta. Pleopele! Cu gene lungi, negre, dese. Le apuca, le intinse si le taie rand pe rand. Astfel pe fata ei ramase un ranjet insangerat si doi ochi rosii holbandu-se fara voia lor.
Dupa ce inventariase continutul pungilor de pe masa se indrepta spre semineu si lua de pe foc o tija metalica lasata acolo inca de la inceput, inrosita si ascutita la varf. Se apropie de fata aproape moarta care se zgaia macabru la el. Ii introduse fierul incins intre picioare.Acesta strabatu vaginul, uterul, stomacul, plamanii cu o repeziciune fulgeratoare, urca, urca si se opri in creier. Ultimul lucru pe care fata il constientiza fuse vocea ragusita a lui Tom Waits zicand: ”The earth died screaming,while I live dreaming…”
Eu!
Sep 16, 2008 Diverse, Guest posts
Prin vremurile de oarecare pionierat al bloggingului in Romania, prin 2005, cand nu scriam pentru Google si nici nu ne gandeam ca vom face vreun ban din blogging, impreuna cu mai multi amici ne jucam de-a bloggerii pe xhost.ro. Am regasit zilele trecute cateva din articolele lui Meeshoo, un bun prieten de-al meu, si, pentru ca eu sunt foarte ocupat zilele astea :P, am zis ca ar fi o idee buna sa le public pe aici. Oripilati-va sau nu, pana duminica acesta este blogul lui Meeshoo!
Eu nu am vrut sa ma nasc! Nu am vrut sa iau o forma. Nu am vrut sa iau un nume. Nu am vrut sa fiu materie.
As fi vrut sa fiu o idee. As fi vrut sa fiu o adiere de vant cu miros de trandafiri ce imbata doi indragostiti uitati in mijlocul unei gradini. As fi vrut sa fiu un sarut. As fi vrut sa fiu intalnirea dintre doua priviri intrebatoare, dar pline de dorinta, de pofta maniacala si de atractie.
As fi vrut sa fiu o raza de soare ce mangaie o fata indurerata, aducand putina speranta in acea lume nemarginita dintre tamplele sale pulsande. As fi vrut sa fiu abur de alcool ce ameteste un oropsit, facandu-l, macar pentru o clipa, sa uite de tristeti si de duritatea vietii. As fi vrut sa fiu un orgasm, o farama de placere carnala, trupeasca, dar, in acelasi timp luciferica, ce face o femeie sa stranga din ochi, sa geama si sa isi umezeasca buzele uscate de o rasuflare sacadata. As fi vrut sa fiu o floare oferita de un indragostiti, sa fiu uitat si sa mor vestejit, apoi uscat, undeva, intr-o carte. As fi vrut sa fiu o poezie ce face sa planga o inima zdrobita, mancata de dezamagire si de resentimente.
As fi vrut sa fiu un cuvant soptit, care se sparge pe lobul unei urechi delicate, fine, albe, facand-o sa tresalte. As fi vrut sa fiu iubire, as fi vrut sa fiu implinire, as fi vrut sa fiu bunatate, as fi vrut sa fiu tandrete, as fi vrut sa fiu candoare, as fi vrut sa fiu zumzait de albine, as fi vrut sa fiu parfum de crini…
As fi vrut sa fiu lacrima limpede ce oglindeste speranta, dragoste si durere in acelasi timp, lacrima ce se rostogoleste si se usuca pe un obraz neted, infierbantat. As fi vrut sa fiu ploaie de vara ce racoreste un suflet arzand de indoiala si tristete. As fi vrut…dar sunt durere,ura si…tacere.
