Moartea tragica a unui erou modern

Si poate pentru unii dintre voi nu a fost destul, poftim si ultimul articol oarecum mai creepy din partea lui Meeshoo.

Urmarind cu privirea profesorul ce se plimba dintr-un loc in intr-altul al amfiteatrului, ochii i se impaienjenesc. Deja vorbele ce ies din gura lui nu le mai aude. Doar il vede mergan, si mergand, si mergand de la un punct la altul si miscandu-si buzele fara a scoate un singur sunet perceptibil pentru urechea lui.

La un moment dat se produse un scurtcircuit in capul studentului. A facut scantei, a ars putin, apoi scalpul a inceput a i se umple de fum. In acel moment, doar in ochii sai, profesorul incepu sa ia diferite forme. Il vazu latinduse, lunginduse, inaltanduse pana la tavan. Apoi se transforma! Mainile domnului din fata salii incepura sa atarne pline de solzi si ii crescura gheare. Capul sa isi schimba forma si culoarea. Ii aparura in frunte doua excrescente ca doua cornite de ied. Ochii i se inrosira, nasul i se descompuse si cazu, iar gura i se deschise amenintator din ce in ce mai mult si, printre coltii metalici care ii formau acum dantura, incepura a iesi gandaci, viermi si miriapode.

Atunci studentul fu patruns de un amestec de groaza, nebunie si un ciudat curaj: “Tine doar de mine sa imi salvez colegii! Acest monstru ii va inghiti dintr-un moment in altul! TREBUIE!”

Scotand un sunet razboinic, sari peste banci si se agata de monstru, ii prinse bine capul cu mainile si incepu sa il loveasca de coltul catedrei, strigand cat il tineau plamanii :”Mori bestie,mooori!”. In urma repetatelor lovituri craniul profesorului ceda, iar catedra se umplu de sange lipicios si mici bucati de materie cenusie. Cu maini tremurande si ochii fixati la sangele ce se scurgea de pe catedra formand mici baltoace, incepu a rade nebuneste, patruns fiind de gustul victoriei.

Intorcandu-se spre sala, cu un zambet tamp pe fata, se ingrozi. Amfiteatrul era plin de monstri in miniatura, copii fidele ale monstrului pe care tocmai il ucisese. Ca la un semn toate urlara apocaliptic si se napustira asupra lui, devorandu-l.

“The animals come out at night…”

Ati aflat cine este Meeshoo ieri, astazi oripilati-va un pic. Sau nu!

Si el la fel. De fapt noaptea, ziua nu conta pentru el. Oricand era in umbra ei fara ca ea sa stie. Ii stia orarul, ii stia ticurile, gesturile, alunitele, lungimea unghiilor. Era perfecta! Ii iubea degetelele de la picioare, unghiile, pielea fina, pleopele, parul, buzele, dintii. Era convins ca fusesera mire si mireasa intr-o alta viata, lume, un alt timp si inca erau legati. Nu se putea indragosti de alta fata. EA trebuia sa fie!

Dar ea era cu un alt el. Fad, sters, incolor. Cand ii vazu prima data impreuna, ceva in inima si in creierul lui exploda, arse cu o flacara orbitoare, apoi dadu inapoi, dar continua sa arda mocnit, fumegand, inabusindu-i simturile. Nu trebuia sa fie asa! El era legat de ea! Legat prin ceva mai presus de vaz, auz, miros sau pipait. Trebuia sa o ia de langa celalalt, sa o pedepseasca, sa o faca sa simta si ea o mica parte din durerea pe care i-a pricinuit-o lui.

Asa ca o batista imbibata in formol, si imediat a fost adusa in camera lui cea ordonata, in care era un stativ metalic in forma de cruce, un arsenal de lame si nici un firicel de praf. Legata pe cruce, se trezi complet goala. Auzi melodia ce rasuna dintr-o combina de pe noptiera —”My wild love”— si simti o mica durere in picioare. Privi in jos si vazu ca ii lipsesc degetele de la picioare. Tipa ingrozita, apoi il zari cu un brici insangerat in mana. I le taiase cu o precizie chirurgicala si cu o rabdare maniacala, exact pe articulatii. Lui ii trebuiau toate acele farame de perfectiune ce o alcatuiau pe ea. Vazand ca nu se opreste din tipat ii deschise larg gura si ii infipse printre dinti trei lame care ii taiara gingiile si care o impiedicara sa mai deschida gura si sa isi miste buzele.

Pe acordurile melodiei ”Velvet” lua o lama nu foarte lata, mai lunga si ascutita, pe care o baga sub unghia de la degetul mic al mainii stangi,apoi o ridica brusc, facand sa se desprinda bucatica data cu lac. Astfel proceda cu toate unghiile. Apoi le aduna, le baga intr-o punguta, iar pe aceasta o aseza pe masa, langa cea cu degete. Picaturi de sange curgeau din ranile ei si se spargeau pe parchet,la fel cum note muzicale curgeau din boxe si se spargeau pe urechile lui. Desi legata, se zbatea din ce in ce mai tare. Inca putin formol si se linisti. Inarmat cu o alta lama si cu aceeasi rabdare incepu sa decupeze alunitele de pe corpul ei. O alta punguta pe masa.

Apoi, in timp ce Richard Marx canta ”Hazard”, decupa si o fasie de piele de pe abdomen, o mangaie si-o lipi de fata pentru ai simti mirosul, apoi o adauga la colectie. Aproape lesinata din cauza durerii si a formolului nu putea in nici un chip sa i se impotriveasca. In plus era si strans legata de metalul rece sub forma unei cruci ciudate, asa ca nu avu puterea sa riposteze cand el ii taie buzele trandafirii, una cate una, si le puse pe masa in punguta. Pleopele! Cu gene lungi, negre, dese. Le apuca, le intinse si le taie rand pe rand. Astfel pe fata ei ramase un ranjet insangerat si doi ochi rosii holbandu-se fara voia lor.

Dupa ce inventariase continutul pungilor de pe masa se indrepta spre semineu si lua de pe foc o tija metalica lasata acolo inca de la inceput, inrosita si ascutita la varf. Se apropie de fata aproape moarta care se zgaia macabru la el. Ii introduse fierul incins intre picioare.Acesta strabatu vaginul, uterul, stomacul, plamanii cu o repeziciune fulgeratoare, urca, urca si se opri in creier. Ultimul lucru pe care fata il constientiza fuse vocea ragusita a lui Tom Waits zicand: ”The earth died screaming,while I live dreaming…”