Nu avem, s-a inteles?

Probabil copiatorul de mare capacitate este una dintre cele mai utile inventii ale secolului trecut. Toata lumea are nevoie sa copieze cate ceva, unii sunt chiar maniaci la acest capitol si pot deveni chiar agasanti, uneori. De aceea s-au inventat afisele gen “Nu avem xerox!” precum cel de mai jos.

Si ca totul sa fie clar, fereastra urmatoare…

Si amandoua afisele pentru conformitate

Numai in minunata si mereu surprinzatoare Craiova, doamnelor si domnilor!

Blonde & IT challenged

Acest post este scris de catre Svastik ce mi-a demonstrat de mai multe ori ca totusi mai am o sansa, doua sa mananc o pensie platita de generatia ce vine dupa mine. Cititi mai multe articole scrise de ea pe blogul personal

Acum câteva zile, Eugen m-a rugat să scriu un guest post pe acest blog. În prima fază, bineînţeles că m-am simţit all warm and fluffy inside (e primul meu guest post, ştiaţi?), după care s-au aprins beculeţele de alarmă. Mainly, pentru că multe din posturile de aici se referă la chestii IT. Ce să caut eu aici - mai ales în contextul în care sunt destul de IT challenged? Nu-i bai, a zis Eugen, nu-i nevoie să scrii despre chestii tehnice. A, nu? Păi bine, în cazul ăsta o să scriu despre.. errr.. despre…

Şi uite aşa, prin diverse asociaţii de idei în cadrul unui brainstorming efectuat doar de propria-mi persoană, am ajuns la concluzia că tot despre chestii tehnice ar trebui să scriu - diferenţa fiind de perspectivă. Dacă Eugen scrie ca un veritabil insider, în cele ce urmează veţi avea ocazia să reflectaţi la opinia cuiva care nu-i insider, dar parcă nici luser n-ar fi. Dacă aş scrie chick-lit, aş denumi articolul la modul “aventurile unei blonde în lumea chestiilor complicate cu fire şi butoane”. Din fericire, nu scriu chick-lit şi nici nu vă desconsider atât de mult, aşa că am să renunţ la titlu, păstrând totuşi ideea.

Sunt blondă şi sunt IT challenged, deci. N-ar trebui să fiu nici una, nici alta. În primul rând, pentru că, natural vorbind, sunt şatenă - culoarea actuală a părului meu este un fel de camuflaj. În al doilea rând, pentru că totuşi am învăţat opt ani de zile într-un colegiu naţional de informatică. În ultimii patru ani chiar am avut undeva între şase şi opt ore de informatică pe săptămână. Şi atunci?

Explicaţia e destul de banală, şi anume că la liceu nu am învăţat mai nimic de utilitate imediată, gen.. nu ştiu, hardware stuff de exemplu. Să ştiu şi eu să înlocuiesc o sursă sau să mă descurc atunci când vreau să mai instalez un hdd (OK, asta ştiu să fac, dar am învăţat singură). Nu. Noi am făcut programare. În C++. Care a fost foarte faină şi foarte OK, dar nu m-a transformat într-un tech-wiz. Şi nici măcar de asta n-am făcut la cine ştie ce nivel. Doar the usual “testaţi dacă un număr este prim” thingies. Mă rog.

Ştiu că voi, the techies, aţi învăţat cam totul pe cont propriu. Şi mi-aş fi dorit şi eu să o fac, dar n-am avut timpul fizic, având în vedere că am fost implicată în destul de multe proiecte completely non-tech related. Deşi oameni care au vrut să mă înveţe au fost destui. Însă a fost mai comod să flutur din gene şi să rog frumos oameni care ştiu despre ce e vorba să mă ajute. Până acum, am trei zâni buni (aşa le spun, da) care mă ajută de câte ori am probleme în lumea asta mult prea tehnologizată. Şi e atâââât de bine!

În loc de concluzie, voi dezvălui şi scopul acestui post, şi anume de a arăta lumii întregi de la cine şi de ce va primi Eugen (unul din zânii meu buni, v-aţi dat deja seama) una din multele lăzi de bere pe care le are promise.

Fusai la Craiova

Zilele trecute am fost prin capitala internationala a prazului, Craiova, cu niste trebusoare. Oarecum interesant oras, nu prea multe oltence fierbinti, din pacate, dar nici eu nu am stat sa imi frang gatul dupa ele. Da, se presupune ca am fost in delegatie pentru chestii legate de munca si de banii mei de bere, nu pentru admirat posterioare apetisante and such.

Pentru ca as avea multe de povestit, dar nu prea am timp sa ma intind la povesti, va voi lasa cu cateva imagini. O imagine face cat o mie de cuvinte, nu?

Lumea munceste cu drag si spor! :)

Lumea munceste cu drag si spor! :)

Sunt singurul caruia i se pare cam manelist tipul?

Sunt singurul caruia i se pare cam manelist tipul?

www.blogatu.blogspot.com

www.blogatu.blogspot.com

Da, sunt obsedat, nu ma tratez.

Da, sunt obsedat, nu ma tratez.

Multumesc fanilor mei!

Desi acum cateva zile promisesem ca nu o sa las de izbeliste acest blog ma vad nevoit sa recunosc ca, din pacate, nu ma pot tine de promisiune. Am multe probleme pe cap, am foarte putin timp liber la dispozitie si ultimul lucru pe care l-as face in acele ore libere ar fi sa mai scriu articole noi. Prin urmare si asa deci, pana nu voi reusi sa imi rezolv mare parte din trebusoarele pe care le am pe cap slabe sanse sa mai apara ceva nou pe aici. Cam doua saptamani, acesta e termenul limita pe care mi l-am impus.

In rest, multumesc “fanilor” mei, imi cer scuze inca o data celor carora nu voi reusi sa le raspund la mailuri prea curand si ne auzim cam in doua saptamani, oameni buni.

In final, pentru ca individ are multa logoree ii voi acorda dreptul de a se exprima. Nu de alta, dar Romania fiind o tara libera oricine are dreptul la o parere. Poftim, Okros, amice!!

You know there is a real world out there, no?

De ceva vreme nu mai am o conexiune internet stabila, ADSL-ul de la Romtelecom functioneaza de parca ar fi o muiere la PMS, doar dupa toane, si sunt destul de ocupat cu multe altele ca sa imi petrec prea mult timp in fata unui monitor. Si nu imi pare absolut deloc rau, exista trebusoare mult mai importante decat blegosfera romaneasca, mult mai interesante decat articolele rasuflate si absolut necaptivante din feedreader, mult mai cool decat toti bloggerii de top din .ro.

Dar am ajuns sa o vad si pe asta! Somer fiind, de cateva zile mi-am dat demisia, din nou!, sunt mai ocupat decat atunci cand eram angajat si lucram cel putin 10-11 ore pe zi. Ocupat cu propria mea firma pentru ca am realizat ca nu mai merita deloc sa lucrez pentru altii, ocupat cu mult sticlism si halbere cu toti cunoscutii cu care nu am reusit sa ma intalnesc la o bere, doua, trei in ultimul an si ceva pentru ca ei merita mai mult decat a fi administrator pe blogoree.ro si a ma contra cu numarul crescand de cretinoizi de pe acolo, ocupat cu vorbitul la telefon, ceva in genul cam 30 de minute odata pentru ca sunt oamenii cu care chiar imi place sa ma conversez spre deosebire de cei prea multi retarzi ce ma agreseaza cu tampeniile lor online.

Nu o sa abandonez acest blog, do not worry about that, dar voi aplica tactica probata de multe ori numita “programarea posturilor din saptamana viitoare, sambata dimineata”. So, please do not mail me and expect the same day a reply, do not ask where the fuck I am everyday on messenger. I am around, but I am busy with REAL LIFE. Tu cand ai iesit din casa ultima data la o bere?