Aprobarea comentariilor - o problemă
Nov 4, 2008 Diverse, Guest posts
Să zicem că tocmai aţi descoperit un blog, care are un articol interesant. Lăsaţi şi un comentariu, că doar aşa facem fiecare când găsim ceva interesant. Ne dăm cu părerea. Numai că răspunsul e unul care nu-i tocmai pe placul nostru: Your comment is waiting for moderation (sau cum naiba scrie). Ok, nu-i bai, e omu’ prevăzător.
Şi mai intri o dată peste câteva ore, găsind acelaşi mesaj. Eh, poate e plecat, cine ştie. A doua zi la fel. Deja ţi se taie şi a doua oară nu mai intri. Păi ce, eu n-am altceva mai bun de făcut decât să aştept să-mi aprobe ăsta comentariul?
Aprobarea comentariilor manuală este una din cele mai bune modalităţi de apărare împotriva spam-ului, însă are o mare hibă: necesită implicarea factorului uman. Ştiu, există mai nou un progrămel care vă permite moderarea comentariilor din taskbar, însă tot e nevoie de dumneavoastră.
Întrebam acum ceva vreme pe cineva, de ce are moderarea activă pentru fiecare comentariu şi răspunsul pe care l-am primit era următorul: „măcar la mine pe blog să fiu stăpân peste tot ceea ce există”. Şi pe de-o parte, are dreptate. Pe de altă parte… e cam nasol pentru cititorii fideli/comentatori să aştepte acea moderare.
Ok ok, şi care e soluţia? De fapt, sunt mai multe:
- Moderare doar pentru cei care nu au mai comentat - o soluţie bună doar pentru blogurile cu comentatori fideli
- fără moderare - neapărat akismet, “did you pass math” sau captcha
- moderare ad-labam (făcută de blogger) + pluginul de notificare a aprobării comentariilor
Tocmai ce am descoperit un plugin care îţi permite atunci când accepţi un comentariu, să notifici autorul cu privire la această acţiune. O idee bună, dacă mă întrebaţi pe mine…
Tags: etica, moderarea comentariilor
De ce lucratul de acasa nu e atat de simplu cum crezi tu
Oct 16, 2008 Guest posts
Deşi nu mă pot mândri ca Tudi, de exemplu, cu interviuri luate unor mari personalităţi online, o pot convinge în schimb pe Jen, preferata mea dintre bloggeriţe, să îmi scrie un guest post. Citiţi, băgaţi la cap, că ştie despre ce vorbeşte!
Unul dintre avantajele bloggingului este ca poti sa lucrezi stand in chiloti la biroul tau personal sau chiar pe o plaja undeva… dar multora par sa le scape efectele negative. O stiti pe aia cu “prea frumos ca sa fie adevarat”, nu? Pentru ca toata lumea prezinta lucratul de acasa ca pe un paradis, e cazul sa se vorbeasca si despre partea rea.
1. N-o sa incepi niciodata sa lucrezi la 9 daca nu ai o gramada de vointa. Dormi mai mult, o cafea prelungita, doua filmulete pe YouTube, “ma apuc de munca in 10 minute, promit”… Si te trezesti inca lucrand la 12 noaptea. Nu c-ar fi ceva rau in asta, dar majoritatea oamenilor functioneaza dupa alt program. Iesit in oras, mers la film cu prietenul/a? “Nu acum, am treaba.”
2. Esti la serviciu tot timpul. Pe acelasi calculator muncesti si te joci sau vezi filme. Ramasitele de floricele si Cola o sa iti stea in drum cand vrei sa lucrezi, iar in timp ce te uiti la film n-o sa rezisti sa nu verifici din nou daca a mai intrat vreun dolar in contul de AdSense.
3. Sunt mai multe lucruri care pot sa te distraga. Ce poate sa se intample la birou? Vine seful si urla nitel, un accident in fata firmei… cam atat. Acasa ai de unde alege: vecinii se cearta pe scara blocului, se citeste lumina, ti se face foame si daca tot esti in bucatarie speli si vasele, iti aduci aminte ca la 3 e serialul ala misto (si dupa el inca unul, si inca unul…). Si uite asa, dupa ce ca ai inceput sa lucrezi de-abia la 11, mai pierzi inca vreo 3 ore.
4. Socializarea devine aproape inexistenta. Chiar daca nu esti prieten cu colegii tai de munca, macar mai vezi oameni la fata. Un “buna dimineata” tot le dai. In schimb, daca lucrezi de acasa o sa iti “vezi” prietenii prin fereastra de messenger, si la un moment dat o sa devina neplacut. Sau o sa devine o obisnuinta si-o sa iti fie prea lene sa mai iesi din casa, ceea ce iarasi nu e prea bine.
5. Nu lucrezi daca nu sta nimeni cu ochii pe tine. Daca la birou mort-copt iti faci treaba ca, daca nu, face seful urat, acasa tu esti seful (sau seful e intr-o fereastra de messenger si usor de ignorat). Daca nu esti foarte motivat risti sa tot amani lucrurile sau sa faci o treaba de mantuiala, ca “merge si asa”. Sau poate chiar crezi ca ceva slab e perfect, cata vreme nu e nimeni care sa evalueze ce faci.
6. O sa ai alt statut social. Sa fim seriosi, cati nu sunt impresionati de titluri gen Regional Marketing Consultant? Chiar daca stiu ca asta inseamna de fapt asistenta sefului care intamplator locuieste la Pitesti. “Blogger” nu suna la fel de pompos si nu o sa iti poti impresiona prietenii cu team-buildingurile in care mergi.
Chiar daca sunt oarecum exagerate, tot ce scrie mai sus e testat pe pielea mea (nu cu bloggingul, dar cu cateva joburi de acasa). In final e o chestiune de comparat avantajele si dezavantajele. Pentru mine faptul ca pot sa dorm pana la 9 si nu trebuie sa vad nici un autobuz aglomerat e un argument mai tare decat toate cele 6 de mai sus, dar asta nu inseamna ca mi-as dori sa lucrez de acasa toata viata.
Tags: blogging, guest post
Ploi locale
Sep 29, 2008 Guest posts
Hellspawn, unul dintre membrii fondatori nimic.org, o sa va incante astazi cu un guest post pe aici. Enjoy, people!
Ma enerveaza prezentatorii de meteo de la tembelizor. De ce? Pentru ca seamana cu niste curve proaste care nu stiu ce vor.
Daca e vara, se scarpina in cap si se intreaba de ce e vara, si asteapta sa vina toamna sau iarna. Daca e toamna, nu le convine ca nu mai e vara si ca urmeaza iarna in scurt timp. Daca e iarna nu le convine ca nu mai e vara si spera la venirea primaverii. Si cand vine primavara ii oftica iarasi faptul ca nu e vara, dar se consoleaza cu faptul ca mai e putin si vine.
Si-apoi ciclul se repeta.
Vara, daca e canicula, asteptam sa vina ploile sa ne racoreasca. Daca ploua maine si ne racorim, de ce ploua, sa vina caldura inapoi. Daca e innorat maine, speram sa vina soarele. Daca e insorit, sa vina norii ca murim de cald.
Toamna, anotimpul ploilor, este pentru meteorologi o mare enigma. Cum, se poate sa nu ploua, sa fie soare, si tot sa fie frig? Incredibil. Daca ploua, de ce ploua. De ce nu mai e cald ca vara? Ar trebui sa fiecald ca vara, chiar daca e toamna.
“Iarna” se traduce in “apocalipsa” pentru meteorologi. Iarna nu mai e cald deloc. Despre ce sa se mai planga ei acum? De ger. Azi e ger, asteptam sa ninga, poate se mai lasa gerul. Daca ninge, sa nu mai ninga. Dar nici sa nu vina gerul inapoi. Frigul e o constanta iarna, dar chiar si-asa se vor plange de frig. Ah, si zapada de pe partii. E ori prea multa, ori prea putina.
Primavara nu e bine ca e cam la fel ca toamna, doar ca primavara e putin mai calda. Deci primavara gandurile meteorologilor sunt cam asa… daca ploua, sa nu mai ploua, iar daca e innorat sa fie soare. Primavara trebuie sa fie soare, si-atat.
M-am saturat de toti meteorologii astia idioti care apar pe la tembelizor si care par a nu avea habar de faptul ca pe planeta asta tampita exista si anotimpuri.
Pardon, observ acum ca i-am numit meteorologi… ma scuzati, am gresit. Tampitii care prezinta vremea la noi nu au facut nici macar un curs de meteorologie in viata asta (a se vedea Busu, de la ProTV). In tarile cu un IQ mediu mult mai mare decat cel din tarisoara noastra, meteorologii sunt cei care aduc populatiei informatii despre conditiile atmosferice.
In fine… e tarziu si ma ustura ochii, n-are sens sa ma mai obosesc.
Numa’ bine,
-HellSpawn.
Poveste din Muntii Netului
Sep 25, 2008 Guest posts
Este randul aprigului Navalitorul sa va incante cu un guest post pe aici. Vorebste de o oaie, de niste pastori, oare sa fie Miorita reloaded? Hai, va dati voi seama ce si cum! Pentru cei mai curiosi: da, din nou nu prea am timp de noi articole, sunt ocupat peste cap, dar nu scapati voi de mine!
La o webstana oarecare, un pastor oarecare tinea un jurnal oarecare
• Ziua 1: Unul din pastorii sefi ai turmei si-a bagat picioarele in ciubote si-a plecat sictirit spre alte pasuni. Unii s-or bucurat, altii s-au bucurat mai putin. Ma rog, faptu-i consumat. Lumea vine dar mai da si logout. Nu-i bai, ne vedem la o stacana de bere.
• Ziua 2: Am ajuns la concluzia ca mi s-a facut lehamite de oaia cea neagra si de ifosele ei. Behaie mult si prost, streseaza turma, ba mai lasa si cacareze pe unde merge. Sa tundem oaia!
• Ziua 3: Am mutat oaia in tarc separat, sa se joace singura. Am impresia ca-i place joaca asta, cel putin asa deduc dupa atitudine.
• Ziua 4: Remutat oaia neagra in tarc separat, lamurit alt pastor sef sa lase oaia acolo ca strica pasunea. Iar sunt cacareze pe camp.
• Ziua 5-12: Liniste si pace. Sau asa credeam eu
• Ziua 13: M-a behait oaia la forul superior. Adica la Tatalor. Intrebari, anchete. Muma Padurii scoate oaia din tarc. Intru pe fir. Tatalor decide sictirit de behaiturile nesimtite: Tundem definitiv oaia! Oaia imi dedica multa lana. Multam la fel, tie si intergului tau neam, ca s-avem ce vinde la toamna!
• Tot ziua 13: Bleah, revine Muma Padurii. Pune lana inapoi pe oaie. Ca e oaie buna, ca mai merita o sansa. Ihi, asa faceai si anul trecut, cand veneai cu sconcsu’ in brate pe la alta webstana: “mami, tati, am gasit cutu scump!”
• Ziua 14: S-a suparat Muma Padurii pe mine. O fi din cauza ca i-am recomandat sa-si trateze proasta dispozitie cu radacina de morcov. Una cat mai groasa.
• Mai tarziu, tot ziua 14: Grrrrr, cotoroanta mi-a facut vraji, nu mai sunt pastor sef. Putea macar sa mi-o zica in fata, nu sa aflu singur. Imi vine sa-i dreg personal dispozitia.
• Ziua 15: Cica palitura de palos ar fi leacul bun pentru Muma Padurii. Prin urmare: Webstana serioasa, cautam Fat-Frumos specializat pe Muma Padurii. Palosul vartos si experienta in DSZ (da-i sa zaca!) sunt obligatorii.
~ mai mult ca sigur ca va urma ~
Tags: Muma Padurii, Navalitorul, oaie, webstana
Produsul minune
Sep 23, 2008 Diverse, Guest posts
Guest post scris de Andrei, un tip uneori cam prea acid pentru gustul meu, dar care merita citit. Nu uitati sa aruncati un ochi pe blogul lui!
E destul de micut, are vreo 10-12 cm lungime si vreo 4-5 latime. Inaltimea nu conteaza acum. Da, desigur ca are mai multe forme si stari insa efectul e acelasi. Culoare lui ? Pai iarasi depinde. Eu am vazut ca are foarte multe culori. Mirosul ? 99% miroase bine. Acum depinde daca e cumparat sau e facut la bunica, la tara. Pretul lui ? Nu e scump. Adica cam cat o franzela mai micuta, 1,5 lei. Da, este si mai scump insa eu zic ca asta e suficient.
Despre ce produs vorbesc ? Despre…ta ta ta ta tobeleee…sapun. Da, e acel produs minune inca nedescoperit de catre unii. Care unii ? Pai aia de care am eu ghinionul sa dau in diferitele locuri in care umblu. Ultimul caz este chiar astazi, duminica, cand la redactie a venit un coleg. Coleg e prea mult spus, hai sa zicem ca face parte din acelasi trust, ca tot e la moda termenul. Acum ma gandesc cum sa va descriu… Stai un pic… Nu am cum ! Desi spatiul de la redactie este destul de marisor, insa in doar 15-20 de minute zici ca erai la morga comunala. Hoit ! Stii ce e mai grav ? Ca oamenii astia ma fac pe mine sa-mi fac niste pacate urate, blesteme si alte injuraturii hidoase. La asta, daca nu se spala, ii doresc sa prind ziua aia in care sa-i pun bani pe ochi, un vechi obicei care se mai practica pe la sate atunci cand cineva moare. Deci nu pot sa-i suport si .(punct).
Asadar, amatorilor de senzatii tari…pentru altii, puneti mana nasu’ la bataie, luati-va niste mostre de parfum propriu si analizati. In caz ca nu va place ce simtiti, folositi cu incredere produsul prezentat mai sus, in caz ca nu va dati seama ca mirositi urat dar vedeti cum colegii de munca va evita…iarasi folositi produsul minune de mai sus.
Ai si uitat cum ii zice ? Sapun ! Da, asa. Folositi-l cu incredere pentru ca nu traiti singuri pe lumea asta si in fiecare zi trebuie sa interactionati cu semenii vostri. Bietii de ei…
